De la Negare la Acceptare, în ritmul tău
Pierderea unei persoane iubite aduce o serie de sentimente nebănuite. Durere, anxietate, neputință, neajutorarea și frustrarea alcătuiesc un pachet de emoții. Acestea pot sa se transforme într-o suferință prelungită care adesea se transforma în depresie. De aceea e important ca fiecărei trăiri pe care o experimentezi, poate pentru prima data, să-i acorzi timpul necesar pentru vindecare.
Durerea pe care o simți atunci când persoana dragă trece în neființă nu poate fi măsurată sau explicată în cuvinte. Însă poate fi înțeleasă și acceptată.
Durerea vine în etape – stabilește care sunt ele și treci prin fiecare ca să te eliberezi
Psihologii clinicieni au identificat, în cazul persoanelor îndoliate, șapte stadii diferite ale durerii. Iată care sunt etapele prin care, din păcate, fiecare dintre noi va trece la un moment dat:
1. Șocul
Șocul este prima reacție pe care o ai când afli despre deces, mai ales dacă este brusc sau neașteptat. De aceea, încerci să te protejezi de durere și, în prima fază, poți reacționa cu neîncredere. Încă nu conștientizezi că este posibil sau că ți se întâmplă ție. Este un blocaj care te ajută să nu fii copleșit de vestea pe care tocmai ai aflat-o.
Starea de șoc este urmată de reacții fizice. Vorbim despre amețeală, poți avea o stare generală de rău, îți e imposibil să gândești limpede sau să vezi următorul pas pe care îl ai de făcut. Aici se produce un blocaj pe care ai nevoie în cele din urmă să îl depășești.
2. Negarea
Negarea vine aproape concomitent cu șocul. Pur și simplu nu îți vine să crezi ce s-a întâmplat. Ai impresia că e o glumă proastă și aștepti ca din clipă în clipă cineva să dezmintă vestea decesului.
Negarea poate să dureze ceva timp, până îți clarifici sentimentele și îmbrățișezi realitatea. Doar atunci când accepți că s-a întâmplat cu adevărat, vei trece spre etapele următoare.
3. Vinovăția
După negare urmează sentimentul de vinovăție. În primul rând, te consideri vinovat că nu ai făcut ceva să previi decesul. Întrebări precum „De ce nu eram acolo?”, „De ce am plecat de lângă el/ea?”, „De ce nu am încercat să merg cu X și la alt medic?” te pot urmări mult timp.
Apoi, te simți vinovat pentru comportamentul tău față de cel decedat. Îți amintești momentele în care poate i-ai vorbit pe un ton aspru, în care nu ai făcut cutare și cutare lucru pentru el sau îți reproșezi că nu i-ai spus destul cât de mult îl iubești.
Sentimentul de vină nu te lasă să vezi lucrurile în mod logic. Este o stare apăsătoare destul de greu de depășit.
4. Furia și Negocierea
Furia este următoarea etapă în procesul durerii post pierdere. Vinovăția se transformă ușor în frustrare și mai departe în furie. Ești supărat pe tine pentru că nu ai împiedicat evenimentul. Totodată, începi să cauți vinovați în jur, printre apropiați, medici sau alte cadre medicale. Consideri că fiecare a avut un rol în decesul celui drag și îi învinuiești pentru asta.
Apare întrebarea „Din ce motiv mi se întâmplă mie toate astea?”. Ești furios pe Dumnezeu, pe viață, consideri că nu ai meritat să treci prin așa ceva.
În aceast stadiu, amintește-ți că moartea e ceva natural care ne așteaptă pe toți și că nu avem puterea să ne ferim de ea.
Negocierea e însoțită de mulți „dacă” și de gândul că ai fi putut schimba cumva situația. Încerci să găsești posibile variante care ar fi dus la un alt rezultat și să schimbi ceva ce nu mai poate fi schimbat. Orbit de supărare, poți deteriora definitiv relații, mai ales dacă începi să găsești vinovați în jurul tău.
Este important să te întrebi mereu dacă gândurile tale chiar reflectă realitatea și să conștientizezi faptul că noi, ca oameni, nu avem capacitatea să hotărâm când e momentul ca cineva să plece la cele veșnice.
5. Depresia, Singurătatea, Reflecția
Urmează una dintre cele mai sensibile etape - te simți singur într-o situație ce pare imposibil de suportat și asta lasă loc pentru depresie.
Simți nevoia să fii departe de toată lumea, să stai de unul singur, să te întorci în trecut, la momentele când cel drag era în viață.
Ai grijă, totuși, să nu îți transformi izolarea în depresie.
Poate mai mult ca în orice etapă, aici e nevoie să apelezi la un specialist care te va ajuta să-ți schimbi perspectiva, să vezi lucrurile dintr-un alt unghi. Depresia este mai ușor de gestionat dacă o identifici și tratezi de la primele semne.
6. Regăsirea
Cu trecerea timpului, începi să vezi lucrurile mult mai limpede. Nu înseamnă că sentimentele de tristețe, furie, vinovăție au dispărut complet, ci doar s-au diminuat.
Din acest moment, deja ești pregătit să își reiei rutinade până la momentul decesului. Vei începe să cauți modalități să te aduni, să te organizezi în noua situație și sa mergi mai departe.
Cu siguranță tristețea este încă prezentă, dar ești pregătit de ultima etapă: acceptarea.
7. Acceptarea
Acceptarea este ultimul stadiu, în care începi să integrezi în viața de zi cu zi pierderea suferită și reușești să faci față sentimentelor pe care ți le produce amintirea celui drag.
Să admiți că el/ea nu mai este, nu înseamnă că nu-ți mai pasă. În permanență va rămâne un gol, un sentiment de tristețe, însă, este semnalul că ai realizat că nu ești vinovat și că nu ai fi putut influența cele întâmplate.
Ai ajuns la finalul unui proces de vindecare: cele șapte stadii ale durerii.
Să nu uităm că suntem ființe individuale, avem sentimente unice și fiecare dintre noi poate simți și reacționa diferit în fața veștilor șocante. Pentru unii trecerea prin cele șapte stadii este mai lentă, în timp ce alții depășesc mai repede situația și poate nici nu conștientizează că au trecut prin toate etapele menționate mai sus.
