În tradiția ortodoxă, înhumarea nu se rezumă doar la slujbele de priveghi și de înmormântare. Există o serie de obiceiuri pe care familia defunctului trebuie să le îndeplinească pentru a duce la bun sfârșit înmormântarea. Cele mai multe și mai semnificative sunt obiceiurile de care trebuie să ții cont în cimitir.
Vestea decesului nu este ușor de acceptat de către apropiați, însă timpul scurt până la ceremonia înhumării necesită luarea rapidă a unor decizii. Așadar, trebuie să pregătești toate lucrurile necesare pentru finalizarea înmormântării și îndeplinirea obiceiurilor pentru defunct.
Obiceiuri de înmormântare: ce trebuie să ai în vedere
Pe lângă asigurarea sicriului și a accesoriilor sale, este necesar să te ocupi și de procurarea obiectelor pentru tradițiile ce trebuie îndeplinite la înmormântare. De exemplu, în ziua priveghiului, familia defunctului împarte lumânări aprinse și batiste celor aflați la slujbă. La primire, fiecare mulțumește spunând „Dumnezeu să-l ierte” sau „Dumnezeu să o ierte”, după caz.
Printre alte obiecte care se oferă celor prezenți înmormântare se numără și:
- Prosoape;
- Fețe de masă;
- Căni;
- Lenjerii de pat;
- Colaci;
- Colivă;
- Alimente;
- Haine noi sau hainele defunctului.
De regulă, hainele noi oferite ca pomană sunt alese după măsurile decedatului și date unei persoane apropiate de vârstă și dimensiuni. De asemenea, îmbrăcămintea trebuie să fie completă, de la lenjerie și până la încălțăminte.
Ce obiceiuri se practică în cimitir
După slujba de priveghi urmează slujba înmormântării care se oficiază ziua următoare, fiind și a treia zi de la deces. După plecarea de la capelă, sicriul este așezat în mașina mortuară și transportat către locul de veci. În drumul spre cimitir, preotul trebuie să se oprească de 12 ori pentru a citi rugăciuni specifice Vămilor Văzduhului pe care cel decedat le trece în ziua înmormântării.
Între două popasuri, se obișnuiește să se arunce cu monede în urma sicriului, să se ofere colaci sau lumânări, pentru a contribui la faptele bune ale răposatului. În funcție de regiunile țării se obișnuiește să se ofere obiecte de pomană date peste sicriu ca să simbolizeze faptul că sunt în numele celui decedat.
De exemplu, după ce sicriul este așezat în groapă, familia oferă groparului o găină dată peste groapa mormântului. În alte zone ale țării, pomana se dă tot peste sicriu, însă în curtea casei, înainte de a transporta sicriul la cimitir.
Un alt obicei care se face în cimitir este dezlegarea mâinilor și picioarelor celui decedat și stropirea lui cu apaos care este vin amestecat cu untdelemn. Familia trebuie să aducă la cimitir apaosul, iar în timpul rugăciunilor pe care le rostește pentru cel adormit, preotul îl stropește în semnul Crucii.
În unele regiuni ale țării se pun bani în sicriu pentru ca defunctul să aibă cu ce plăti vămile. În alte zone ale țării, însă, toate obiectele defunctului fie sunt îndepărtate, fie nu sunt puse deloc. De exemplu, inelele, ceasurile, verigheta sau lănțișoarele sunt lipsite în sicriu pentru a simboliza ruperea de lumea pământească și de viața de aici.
Ulterior, sicriul este închis și coborât în mormânt, iar preotul aruncă cu pământ peste sicriu îndemnând familia și cei prezenți la înmormântare să procedeze la fel.
Obicei la înmormântare: creștinesc sau păgân?
Multe dintre tradițiile care se practică la înmormântare nu sunt regăsite în pasaje biblice sau nu au un fundament ortodox. Ele sunt fie culese din popor, după vorbele apropiaților sau chiar transmise din generație în generație.
De exemplu, obiceiul conform căruia se sparge o cană la ieșirea defunctului din casă sau din curte nu este ortodox. La fel se întâmplă și cu cel al banilor aruncați în urma mașinii mortuare sau a celor puși în sicriu. Pe lumea cealaltă, banii nu îi sunt de nici un folos celui decedat. Practica banilor, denumită și „ortul popii” vine din mitologia greacă în care cei răposați erau nevoiți să îi plătească luntrașului trecerea peste fluviul infernului.
